Construită în timpul asmoneenilor, fortăreaţa Massada, care domina de la 400 de metri malurile sălbatice ale Mării Moarte, a fost ultima insuliţă a rezistenţei evreieşti la ocupaţia romană.
Sub conducerea unui şef numit Eleazar ben Jiar, o mie de zeloţi, bărbaţi, femei şi copii, au rezistat timp de trei ani la peste 15.000 de legionari. Aceştia nu au ajuns la zidurile fortăreţei decât amenajând o rampă artificială de la baza stâncii.
Când au pătruns în fortăreaţă, nu au descoperit decât cadavre. Zece dintre curajoşii evrei i-au ucis pe ceilalţi înainte de a se sinucide ei-înşişi pentru a nu cădea în mâinile romanilor.
Nu s-au găsit decât şapte supravieţuitori: două femei şi cinci copii, ascunşi într-un puţ. Povestea acestei drame m-a fost raportată de istoricul evreu Flavius Iosif.
Descoperirile arheologice recente pe situl de la Massada, corespunde cu scrierile sale.
