Marcomanii sunt un popor germanic occidental, cunoscut în special graţie istoricului roman Tacit care i-a situat între Naristes şi Quades, în actuala Moravie.
La începutul primului secol al erei creştine, ei au creat un regat efemer „centrat pe Boemia care a fost luată de celţii boieni între anii 9-19 e.n.” Cel mai mare rege al lor, Marobod a fost ostatic la Roma în tumpul tinereţii sale.
În jurul acestei epoci s-a născut alfabetul germanic runic, sau futhark, al cărei autor sunt probabil marcomanii.
În sec. II e.n., ei au exercitat în jurul Dunării, împreună cu Quadenii, o ameninţare constantă asupra limelor danubiene (frontiera imperiului roman), probabil sub presiunea goţilor şi a gepizilor. În 166-167, marcomanii s-au aliat cu lombarzii şi au încercat de a trece Dunărea în Panonia (Ungaria actuală). Au ralizat mai multe incursiuni asupra teritorilui imperial, până în 180. În 169, au fost învinşi împreună cu quadienii de împăratul Marc-Aureliu şi supuşi o perioadă de timp, dar s-au revoltat din nou.
La sfârşitul sec. IV, marcomanii au înfruntat o nouă ameninţare cu sosirea hunilor şi au fost obligaţi de a-şi părăsi pământurile şi de a se îndrepta spre Galia. Subjugaţi de suevi, ultimii marcomani au format o parte din armata suevă care a fondat apoi regatul suev localizat în Galiţia actuală.
