Prometeu a creat din lut pe primul om. Dar oamenii trăiau în frig pentru că nu cunoşteau puterea binefăcătoare a focului. Acesta era bine păzit în fierăria lui Vulcan (Hefaistos - zeul meşteşugului).
Se spune că Prometeu l-a rugat pe Zeus să le dea oamenilor focul. Acesta l-a refuzat. Hygienis ne spune că Prometeu a furat focul ceresc din fierăria lui Vulcan şi, coborând pe pământ, l-a dus omului. „După aceea oamenii cereau focul cel ceresc (nemuritor) dar nu ştiau să-l folosească. După aceea Promoteu a coborât pe pământ cu o tulpină scobită în care era un grăunte de jar şi le-a arătat oamenilor cum să se folosească de jăratec.”
Zeus l-a chemat pe Vulcan şi l-a certat pentru că oamenii aveau focul. El a hotărât ca oamenii să i se închine şi i-a chemat la Mecona să-i jertfească un taur. Prometeu a împărţit taurul sacrificat în două grămezi. Una era mai mare şi în ea se afla carnea bună de mâncat. Zeus, lacom, a ales grămada cea mai mare şi a rămas păcălit. Pentru aceasta l-a pedepsit pe Promoteu.
Despre acest fapt poveşte Lucian de Samosata în lucrarea sa: Prometeu sau Caucazul.
„Cum poţi să spui una ca asta, Prometeu, când, mai întâi, primind poruncă să purcezi la împărţirea cărnurilor, le-ai înpărţit într-un chip atât de nedrept şi de viclean, încât ţi-ai pus deoparte cele mai frumoase bucăţi şi l-ai înşelat pe Zeus ascunzând oasele sub grăsimea cea lucitoare? Apoi, ai dat chip oamenilor, fiinţe atât de viclene, şi mai ales femeilor. Ceea ce însă a pus vârf la toate este că ai furat de la zei lucrul cel mai de preţ, focul, şi l-ai adus în dar oamenilor.”
Hygienis ne povesteşte cum a fost pedepsit Prometeu pentru faptele descrise mai sus.
„Pentru aceste lucruri l-a porunca lui Jupiter, Mercur l-a legat de muntele Caucaz cu odgoane de fier şi a pus acvila ca să-i mănânce inima (în alte opere se spune că ficatul n.n) şi cât îi mânca ziua, atâta îi creştea noaptea. Pe această acvilă după treizeci de ani Hercule a ucis-o şi pe el l-a eliberat.”
Aşadar titanul Prometeu a fost legat de muntele Caucaz de Hermes ne spune şi Heisod în opera sa Theogonia:
„Cătuşe-n veci nedezlegate primi şiretul Prometeu / Şi de-o coloană, pe la mijloc, îl ţintuiră lanţuri grele, / Zeus îi trimise şi un vulture cu aripi lungi: nemuritorul / Ficat i-l ciugulea şi-acesta creştea la loc în orice noapte / Spre-a întregi ce-n timpul zilei mâncase cruda zburătoare. / Viteazul fiu adus pe lume de Alcmena cu frumoase glezne, / Heracle-i cel care-o ucise, scăpând pe fiul lui Iapet / De pacostea neiertătoare şi alinindu-i chinul veşnic.”
Se spune că Zeus s-a împăcat cu titanul Prometeu care s-a retras singur pe o insulă. Simbolic purta pe deget un inel ca semn al înlănţuirii sale.
