O pereche de capete sculptate antice blestemate descoperite într-o grădină engleză, pare a fi legată de apariţia unei fiinţe jumătate, om jumătate, lup.
În februarie 1972, în oraşul Hexham situate în Northumberland, în nordul Angliei, un tânăr de 12 ani şi fratele său mai mic, Colin şi Leslie Robson, se aflau în curtea casei familial când au scos din pământ două capete sculptate curioase, care păreau a fi foarte vechi. Deşi nu sunt mai mari decât mingiile de tenis sunt foarte grele.
Cei doi băieţi au dus descoperirile lor acasă. Dar în zilele care au urmat, s-au desfăşurat evenimente stranii: capetele sculptate s-au mişcat de unele singure şi vesela s-a agitat. Sora băieţilor a găsit patul său acoperit cu o bucată de sticlă spartă, de origine necunoscută.
Câteva nopţi mai târziu, vecina familiei Robson, o mamă pe numele Ellen Dodd, s-a dus în camera fiicei sale, care nu putea să doarmă. Deodată, târziu în noapte, o fiinţă jumătate-om jumătate-animal a intrat în cameră. Înspăimântate, cele două femei au ţipat, însă fiinţa misterioasă nu părea să le acorde vreo atenţie şi a plecat imediat, ca şi cum căutase pe cineva care nu se aflase în acel loc.
Victimele au auzit-o apoi coborând rapid scările. Soţul lui Ellen, care se afla în altă cameră, a sosit numaidecât pentru a vedea ce se petrece. Dar nu a găsit decât uşa larg deschisă, ca şi cum vizitatorul ieşise în mare viteză.
La scurt timp după acest incident, doctorul Anne Ross a venit să vadă capetele misterioase pentru a le studia. A scris deja mai multe cărţi despre cultura celtică şi poseda mai multe capete sculptate asemănătoare. Dar acum, s-a convins rapid că cele două capete erau celtice şi că fuseseră create fără îndoială cu 1800-2000 de ani mai devreme. Doctorul Ross, care trăieşte la 150 de mile de oraşul Hexam, nu auzise de evenimentele curioase care au urmat după descoperirea capetelor misterioase. Câteva nopţi mai târziu, ea s-a trezit la ora 2 dimineaţa, îngheţată de teamă şi de frig. A ridicat capul şi a văzut, în picioare în pragul uşii încăperii unde dormea, o fiinţă jumătate -om jumătate -animal care o privea.
„Aceasta măsura aproximativ şase picioare înălţime (circa 1,80 m), stătea aplecată, apărea neagră în raport cu uşa albă în faţa căreia stătea, şi era jumătate-om jumătate-animal. Partea superioară mi s-a părut a fi cea a unui lup, în timp ce partea sa inferioară era cea a unui om şi era acoperită cu un fel de blană neagră foarte întunecată. A ieşit şi am văzut-o atunci foarte clar, apoi a dispărut, şi ceva m-a făcut să alerg după ea, un lucru pe care nu l-aş fi făcut în mod normal dar m-am simţit obligată să-l fac. Am ieşit din patul meu şi am alergat, am putut atunci să o aud coborând scările, apoi a dispărut în spatele casei.”
Doctorul Ross a atribuit această stranie experienţă unui coşmar, dar nu s-a terminat. După câteva zile, s-a întors acasă cu soţul său arheolog când au găsit-o pe fiica lor în stare de şoc. Aceasta le-a explicat că a intrat şi că a surprins o formă neagră pe cale de a urca scările. Forma a salutat-o peste scări apoi a aterizat pe sol cu un zgomot surd, ca un sunet amortizat de un covor sau o blană.
Doctorul Ross s-a despărţit de colecţia sa de capete sculptate. De atunci, nu a mai avut loc nicio apariţie stranie.
